geam. Imi vine in minte geamul din spatele meu care tremura la fiecare vant puternic si fara sa vreau tremur si eu. Un geam e  rece. Trece vantul suierand si parca simt un fior pe sira spinarii. O contractie involuntara a tuturor muschilor e modul natural prin care corpul imi zice “tu nu trebuie sa te racesti”. Il aud ca tremura, il simt ca e rece. Curiozitatea ma indeamna sa ma uit. Acum vad ca nu e neaparat vina lui ca nu e asa. Vad si copacii care se lasa purtati de vant. Si ei tremura dar nu e treaba mea sa vad cat de reci sunt.

Pe de alta parte un geam e …transparent si totusi nu poti sa treci prin el. E un impediment, o protectie. E o binecuvantare pentru cei ce vad si o amagire pentru cei ce nu vad. Stiti, sunt si acele geamuri la masini. Din interior poti vedea in exterior dar din exterior nu poti vedea in interior.

Un geam e practic sticla, nascuta din nisip, supusa prelucrarilor atente. Iti trebuiesc mii de grade pentru prelucrare si totusi niciodata nu poti fi sigur de perfectiunea rezultatului. Dar daca adaugi niste culoare, un geam poate deveni o rozeta de succes pe care toti o admira dar nimeni nu o verifica cat de nivelata e de fapt.

[sper ca ati prins alegoria]