Simt cum îmi astept sentință
Parcă-s nebun în libertate
Parcă-s un condamnat la moarte
E cert că o să se întâmple.

Mă seacă doar un singur gând
Mă soarbe de la rădăcini
Când cade lama cea tăioasă, oare
E noapte sau sunt numai lumini?

Acu-nțeleg ce e prin mintea
unui condamnat la moarte
sunt numai bălării deșarte
Ce n-au să capete contur.

Și când te-au anunțat din timp
Că glonțul, ștreangul ori chiar lama
Sunt doar o certitudine-amânată
Te părăsește chiar și teama

Iar în final te vezi în fața
Călăului cel nemilos
Pui capul jos, te uiți în sus
speri să nu fie dureros

Te surprinde leneș cu fața în sus
Ca o femeie cu suflet de bărbat
Curajul-n inimă e infinit
Dar neputința te ține-ațintit.

Și daca-ai noroc să crezi în Buddah
Vezi asta ca pe o a doua șansa
Și dac-ai noroc să-ți amintești durerea
Nu vei mai greși încă o dată.