Am observat ca atunci cand eu sunt fericita, toti cei din jurul meu imi par deprimati. Sunt constienta ca nu e asa dar…iluzia asta imi place. Imi place de asemenea sa merg pe strada si sa vad defectele tuturor oamenilor pentru ca, nu-i asa, cand sunt fericita (da, e vorba de fericirea AIA) sunt perfecta.
Apropo de asta…ati citit careva “Nunta in cer”? Stiti voi partea aia cu “fericirea” si “scrisul” nu merg mana in mana? Cam asa e. Nu prea imi sta mintea la scris si la blog…dar stiu ca o sa ma intelegeti si o sa fiti fericiti pentru mine.

Cred ca v-ati dat deja seama ca aici “fericire” e de fapt un nume de cod, da? Normal ca da…doar am cititori destepti( ce mama ei de treaba). Incerc sa stau cu picioarele pe pamant dar…ar insemna sa fiu foarte inalta pentru ca e cert: sunt cu capul in nori.